Timpul = the time

Încă nu pot să înalț un imn liniștei
pe care mi-o doresc și de care-mi este foame.
Nici o casă în care am stat
nu m-a ținut prea mult înlăuntru ei.
Aș vrea să pot să locuiesc
în propriile mele cuvinte,
dar îmi atârnă greoi prin ușile lor
trupul spre regnul animal.
Bucuros aș da câinilor ce este al câinilor
și arțarilor ce este al arțarilor,
dar urletul câinilor este pentru mine închis,
iar mirosul arțarilor oprit.
Va trebui să mă mut mult mai sus,
va trebui să arunc lestul, -
dar numai gândul că ceea ce este sus
este aidoma cu ceea ce este jos, -
mă tulbură și mă face să aflu
că orice azvârlire nu are direcție,
că orice lepădare e statică.

Ce singurătate
să nu înțelegi înțelesul
atunci când există înțeles.

Și ce singurătate
să fii orb pe lumina zilei,-
și surd, ce singurătate
in toiul cântecului.

Dar să nu-nțelegi
când nu există înțeles
și să fii orb la miezul nopții
și surd când liniștea-i desăvârșită,-
o, singurătate a singurătății!

Timpul, bosorog milog
(coscovit de-un veac sa fie)
insirind printre gingie
sfintii dupa catalog

Ochii, doi, sub zbarci nauci,
curg sub chica trentuita
Palma dreapta, impungita
o intinde pe uluci:

- 'Mor de foame de nevoi
baremi paine fleac sa coste
Bogdaproste bogdaproste
Precista va dea-nnapoi

(Spre gaini fug ochi sticliti)
Sunt bolnav am opt copile
Pe-un calic mancat de zile,
bogdaproste, miluiti'

I-am fost dat un sorcovat,
Tarlai-tarlai, hatai-hat!