Lângă sat iată-mă iarăși,
prins cu umbrele tovarăș.

Regăsescu-mă pe drumul
începutului, străbunul.

Câte-s altfel - omul, leatul!
Neschimbat e numai satul,

dup-atâți Prieri și toamne
neschimbat ca Tine, Doamne.

Aur scutură alunul. Fluier zice.
Cade fumul. Greierii părinților
mulcom cântă, mulcom mor.

Cu aroma-i ca veninul
amintește-mi-se-arinul.

Mult mă mustră frunza-ngustă.
Vântul lacrima mi-o gustă.