Miĭ de steluţe strălucitóre 
Îţĭ póte spune cătŭ te-am iubitŭ 
Si luna d'albă şi mândrulŭ sóre,
Căcĭ lorŭ adesea m'am tăinutŭ.

Si florĭ şi frund̦e şi iarbă verde 
Îţĭ póte spune cătŭ te-am iubitŭ,
Si câtă plantă pe câmp se vede 
Cu-a mele lăcrămi eŭ le-am stropitŭ.

Maĭ vreĭ dovadă d'a mea iubire? 
Citeşte'mĭ fruntea ce s'a 'ncreţitŭ,
Întrébă'ţĭ mintea ş'a ta simţire;
Căcĭ elle 'sĭ vina că te-amŭ iubitŭ.

Ĭar inimióra'mĭ cu lungĭ suspine 
Íţĭ va răspunde cu câtŭ amorŭ 
Pre cum şi ochi'mĭ îţĭ potŭ iar spune 
Că pentru tine'sŭ gata să morŭ.