Te-am vĕd̦ut uă clipă 'n viaţă şi d'atuncea în suspine 
Dille triste, nopţĭ amare cu durerea-mĭ le mĕsor, 
Mĕ tĭrăscŭ p'a talle urme şi cercînd să fug de tine,
Uă putere ne invinsă mi te 'npune să te-adorŭ. 

M'am ascuns fugind de tine pănă'n chiar singurătate
Dar escĭ umbra care vecĭnicŭ mĕ urmead̦ă pe pămînt. 
In cât mórtea să maĭ curme al iubireĭ dor nu póte,
Căcĭ escĭ ăngel şi cu tine trecŭ dincolo de mormîntŭ.

Nicĭ distanţa, nicĭ perirea, nicĭ vecia nu e 'n stare 
Să te ştérgă uă secundă din adăncu-mĭ suvenirŭ, 
Ca nebun p'a talle urme cad şi puiŭ uă sărutare 
Precum pune pe icénă tot creştinul cu delirŭ. 

Măngăerea ce'mĭ rĕmâne ca uă sântă religiune 
In credinţa ce 'mĭ aĭ dat'o c'allŭ meŭ D-d̦eŭ escĭ tu. 
E să-ţĭ strig din depărtare în duiósa-mĭ rugăciune, 
Sterge-n mine suvenirul, du-te acum, te rog, te du.