Te-nnabusa in pacla incisei atmosfere,
O, tu, noian de lava ce-aveai sa fii pamantul!
Faptura nu sunase din trambiti de cratere,
Nu fulgerase inca, in noaptea ta, cuvantul..

Ce surda clocotire, ce-nceata asteptare
Sub aburii rosiateci, sub aburii de fier,
Cand inspre noi taramuri voiai o revarsare,
Cand, oprimat de umbra, tu presimteai un cer!.

Dar se desprinse valul, si-o boala-ndepartata

Din zambetu-i albastru desfasura spre tine;
O clipa-a fost.. si totusi, sclipirea ei curata
Te-a infratit de-a pururi cu sferele senine.
De-atunci, spre-o alta lume fluida-ti forma tinde,
Cu slava-ntrevazuta un dor fara de satiu
As vrea sa te-mpreune.. si ca s-o poti cuprinde,
Tentacule lichide iti adancesti in spatiu.