Te duci, și-am înțeles prea bine
Să nu mă țin de pasul tău,
Pierdută veșnic pentru mine,
Mireasa sufletu-lui meu!
Că team zărit e a mea vină
Și veșnic n-o să mio mai iert;
Spășivoi visul de lumină,
Tinzîndumi deapta în deșert.
Șio sămi răsai ca o icoană
Apururi verginei Marii,
Pe fruntea ta purtînd coroană.
Unde te duci? Cînd o să vii?