Păstorul zise: „Cinel-cinel,
Copilei june de lângă el.
Două steluţe cu raze line
Lasat-au ceriul plin de lumine
Şi pe-a ta frunte ele-au căzut.
Gâci, drăguliţă, că le sărut.“
Nu gâci-ndată
Gingaşa fată,
Şi pe ochi dulce fu sărutată.

Păstorul zise încă: „Cinel,
Copilei blânde de lângă el.
O vezi închisă, rumenă floare,
Cum se deschide, vezi lăcrimioare,
Şi pe-a ta faţă ea s-au născut.
Gâci, drăguliţă, că o sărut.“
Nu gâci-ndată
Vesela fată,
Şi pe guriţă fu sărutată.

Păstorul zise iară: „Cinel,
Copilei mândre de lângă el.
Albe, rotunde, două-aripioare
Nencetat saltă, la cer să zboare,
Şi tu-n robie le-ai tot ţinut.
Gâci, drăguliţă, că le sărut.“
Nu gâci-ndată
Rumena fată,
Şi pe sân fraged fu sărutată.